Nu!

Piesa pusa pe "repeat" de cateva zile..

Sunrise Avenue -  Not again

I've been trying to love myself for real,
I've been trying not to feel what I feel,
I've been trying to be a bit less mistaken..

It was real the feeling I had for you,
And you told me how you need me too,
Everyone kept saying it's not the real thing..

How dare you break my lonely heart,
And dance on the pieces.
Being with you just tares me apart!
Not again and again!
Take you love and leave me behind!
Realize we're mistaken.
I don't need to be torn down,
Not again and again!

I've been wanting to die, just so you know,
Trying to show them all how I'm alone,
I've been hating my bedroom in the night..

I've seen heaven and hell with you,
I believed the lies you said were true,
I've been trying to grow, I've been holding on
I've been trying to be strong!

How dare you break my lonely heart,
And dance on the pieces!
Being with you just tares me apart!
Not again and again!
Take you love and leave me behind!
Realize we're mistaken.
I don't need to be torn down,
Not again and again!

Once again I just want to feel something true..
Once again I just want to get closer to you..
Nothing will ever change anyway,
This is all we have.
Not again will I lie to myself.
Not again!!

Poveste fara sfarsit #12

Niciodată nu am ştiut de ce simt atât de multă fericire privind cum zeci de fluturaşi cad liniştiţi deasupra mea. Nu am o amintire sau întâmplare legată de acest moment.. sentiment, care să îmi provoace această stare. Nu mi-am pus neapărat întrebarea "de ce?", dar probabil că undeva înăuntrul meu voi găsi uşor răspunsul.
E linişte, iar corpul îmi tremură uşor din cauza frigului. Pământul e deja acoperit cu un strat pufos de zăpadă. Fiecare pas al meu se aude înăbuşit, cu scârţâitul acela, lăsând urme întunecate pe alee.
Seara s-a topit într-o noapte luminoasă, sclipitoare doar în lumina lămpilor stradale, în rest, strălucind difuz, formând umbre.
Dar în sfârşit, simt cum acel ceva se schimbă, sau se va schimba curând.
Poate e doar această lumină şi linişte care îmi îmbată capul cu gânduri blânde, dar la fel de bine ar putea fi o senzaţie aparte, ca atunci când şti şi simţi că va ploua chiar dacă afară cerul e senin.
Nu ştiu când, şi nici cum, dar licărirea aceea a ceva iminent e prezentă în corpul meu de câteva zile încoace.
Înapoi în camera caldă şi aşa zis liniştitoare, unda de speranţă pare că piere puţin, însă aruncând o scurtă privire spre geamul în spatele căruia fulgii de nea cad necontenit, siguranţa a revenit. Şi nu a mai dispărut.

 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

Prima poezie.

"Mă uitam la tine,
Dar tu de fapt plecai..
Totul va fi bine,
Voi găsi al rai.
Credeam că eşti al meu,
Dar în această clipă,
Ştiu că pentru tine eu,
Sunt doar o alta tipă..
Te-aş fi facut să zbori,
Cu al meu zâmbet cald,
Ai fi ajuns la nori..
Dar ochii de smarald,
Ce i-ai iubit cândva,
I-ai părăsit în lacrimi..
Ea era a ta!

Cu braţele-amândouă,
Mă-mbrătişai râzând,
Acum aş vrea să plouă,
Să nu mă vezi plângând..
Când mă strângeai de mână,
Inima-mi plutea,
Aş vrea să fie lună,
Să nu mă poti vedea..
Să fiu-o umbr-a nopţii,
În vise să-ţi apar,
S-alung eu frica morţii,
Dar totuşi să te doara!"

Avea inima bună,
Pe tine te iubea..
N-ar fi crezut vreodată,
Că tu puteai pleca..

"Dar totul va fi bine,
Poate te intorci,
Vreau să fiu cu tine,
Pe umeri să mă porţi..
Şi să mă iei în braţe,
Să uit că ai plecat,
Să mă alinti cu şoapte,
Să fie-adevărat..
Să nu mai pleci vreodată,
Să fi mereu al meu,
Să fi tu a mea poartă,
Spre colţul meu de rai..
Să-mi mângâi uşor părul,
Blond, simplu şi bălai,
Tu să înlături răul,
Iubire să îmi dai.."

 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

Sfarsitul sfarsitului.

Si pentru ca povestea asta s-a terminat de atatea ori, incat am epuizat, a sosit si sfarsitul. Definitiv, irecuperabil, si toate sinonimile posibile la care imi e prea lene sa ma gandesc.

Inhalez fumul asta de parca as trage fericire..  expir ca si cum as inlatura durerea. Dar nu e asa. Durerea ramane. Iar fericirea nu o voi gasi in gustul amar.

Muzica imi urla in urechi. Macar nu-mi aud gandurile. 

Vibreaza telefonul. 

Mesaj.

Parca e cineva care vrea sa ma faca sa zambesc, chiar daca nu stie ca in interior sunt pustie. Si pustietatea doare.

Nu stiu cum e sa fiu singura? Nu stiu cum e sa doara?? Te-ai inselat E. 

Dar totul o sa treaca. Tot timpul trece. Eu sunt stanca care ramane dupa ploaie, dupa o ploaie de lacrimi.. sau poate doua, sau o seara, o noapte..  Dar voi ramane. In picioare, cu capul sus. Curand am sa inchid acest capitol... cu o scrisoare.

Sfarsitul sfarsitului.

There's no way coming back.

 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

Random.

Păşeam cu grijă pe şinele de metal îngropate în pământ. Îmi puneam atentă călcâiul drept în faţa vârfului tenisului stâng, cu mâinile ridicate, depărtate în lături. Mângâiam cu degetele firele de iarbă crescute de-a lungul şinelor. Cealaltă mână o ţine pe a ta, ne clătinam unul spre altul, eu râzând, tu spunându-mi că n-ai să mă laşi să cad.
Mă uitam la tine, te priveam concentrându-te la mersul pe bara îngustă, cu părul acoperindu-ţi ochii, dar cu buzele zâmbitoare întrezărindu-se printre firele de păr suflate de adierea uşoară de vară. Mă dezechilibrez, te strâng mai tare de mână şi mă înclin spre iarbă, dar tu mă ţi, şi nu îţi relaxezi braţul până nu îmi regăsesc echilibrul.
Ştiu că aşa va fi mereu. Când mă voi clătina, tu vei fi acolo. Şinele sunt ca drumurile vieţii, făcute pentru doi. Când ajungi la intersecţia mai multor şine, poţi să îţi continui drumul, sau poţi să alegi un altul. Dar şti ceva? Intersecţia e aproape, doar priveşte în faţă. Tu vei pleca? Eu nu. Voi rămâne pe calea asta, îmi voi continua drumu, mereu cu braţele întinse în lateral, aşteptând să mă prinzi de mână, chiar dacă nu vei mai fi acolo.
Voi continua să păşesc cu grijă pe şinele reci, încercând să nu cad.


  https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

Nu vreau..

-Nu vreau...
-Ce nu vrei?
-Să pleci...
-Am spus eu că plec?
-Nu, dar...
-Atunci de ce te gândeşti la asta?
-Pentru că mi-e frică.
-De ce ţi-e frică?
-De singurătate, că îmi vei întoarce spatele, vei pleca.. iar şi iar.. şi o să mă doară..
-Din nou, am spus eu că plec?
O ia în braţe, o sărută uşor, îi mângâie părul moale.
-Dar dacă totuşi o vei face?
-Înseamnă că nu te merit.
-Voi da vina pe mine.
-Nu trebuie, eşti superbă, atât în exterior cât şi în interior. Dar mai ales acolo, arătând cu degetul spre pieptul ei, în dreptul inimii.
-Mi-ar fi greu să te uit, şti...
-Da, la fel şi mie, nu am putut niciodată să uit de tine, de privirea ta, de vocea ta, atingerea ta, amintirea ta.. a noastră..
-Atunci, de ce...? dar degetul lui îi pecetlui buzele, rămânând cu ochii căscaţi, privind în sus, spre ai lui, plini de duioşie, tristeţe şi încă ceva.
-Taci, te rog... Am fost un laş, un idiot că te-am făcut să suferi când nu vroiai decât să mă iubeşti în felul tău nestăvilit.
O sărută, prelungind momentul, ţinând-o în braţe cu teama că o va pierde, că poate a pierdut-o... dar ea era încă acolo.
Ochii ei erau închişi, dar mintea vie, zburând mult deasupra trupurilor lor îmbrăţişate.

"Chiar nu vreau să pleci! Iar dacă pleci, mă voi rătăci. Eşti busola mea, ştiind unde eşti tu, ştiu unde să mă îndrept.
Şi nu vreau să se lase noaptea.
Nu vreau să dispară soarele.
Nu vreau să pierd lumina blândă şi adierea caldă a apusului.
Nu vreau să...."

-Te iubesc copilă!
Tăcere. Apoi un oftat prelung.
-Şi eu te iubesc!

Un gând cu iz amar conturează cuvintele "sper că o mai fac".

 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

Duş rece de dimineaţă..

Îţi alungă ultimele rămăşiţe ale somnului, îţi clăteşte privirea împăienjenită şi ceţoasă după o noapte aproape albă, şterge senzaţia de gol a visului care te-a făcut să te trezeşti tresărind şi suspinând încet "a fost doar un vis", şi urmele sărate ale lacrimilor vărsate înainte să adormi.. Te aduce la realitate, la începutul unei noi zile, poate la fel de goale, şi la gândul că mâine... 

O iei de la capăt.

 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

Cea mai frumoasa amintire.

Şti care a fost cel mai frumos şi perfect moment din viaţa mea? 

 Cel în care eram noi doi, pe marginea unui drum de pietre, cu un deal plin de buruieni în faţă, cu altul la fel în spate, cu nori de furtună deasupra noastră, cu hainele murdare, picioarele zgâriate de la spinii prin care tocmai am trecut, epuizaţi după cele mai obositoare şi frumoase 4 zile din viaţa mea, cu doar câţiva lei rămaşi, puţină pâine, puţin salam, o jumătate de sticlă de apă încă rece, cumpărată de la o benzinărie, cu ghiozdanele lângă noi, ameţiţi de căldură, iar tu în faţa mea, în genunchi, mi-ai luat mâna în mâna ta, m-ai privit în ochi şi mi-ai spus că mă iubeşti, că mă iubeşti mai mult decât orice, că sunt viaţa ta, că nu mă vei părăsi niciodată, că îţi e teamă că eu voi pleca, că mă iubeşti, că mă iubeşti, că mă iubeşti, apoi, cum te priveam uimită, plină de iubire pentru tine, am văzut cum o lacrimă se prelinge pe obrazul tău, dar nu am lăsat-o să cadă, m-am ridicat şi am şters-o de pe chipul tău.

Am şters toate lacrimile tale, zâmbind prosteşte, atât de îmbătată de fericire şi iubire, cu inima bubuind, ţi-am spus că te iubesc, că nu voi pleca, că sunt şi voi fi a ta, şi te-am sărutat, să taci, să şti că nu ai de ce să îţi faci griji. Nu trebuie să îţi fie teamă. 

Apoi ai căzut în fund, iar eu peste tine, îţi amorţise piciorul, şi am început să râdem, din suflet, râdeam şi râdeam.


 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

As vrea sa scriu ceva frumos...

Doua inimi vor rula acelasi film la nesfarsit..

Lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit.

Din nou. Aceleaşi lucruri pe care le-am mai simţit şi înainte. Simt ca ma scufund, şi mă zbat să stau la suprafaţă. Inchid ochii şi încerc să rezist. Dar s-a terminat. Vreau să continue, dar asta e sfârşitul. Zeci de imagini se derulează în întunericul din jurul meu, întunericul ochilor închişi. Frânturi din filmul vieţii mele de până acum. Comedie stupidă şi dramă cretină.. Un film prost.. O melodie îmi cântă în fundalul gândurilor.. "aş vrea să scriu ceva frumos, dar e cum cântec fără rost, pentru noi, filmul s-a terminat.. Aş vrea să spun adio dar, până şi asta e-n zadar, nu-nţelegi! că-i genericul final"... Fuck you Vama Veche, că ai melodii de-astea.. Cântec prost. În acest film am jucat noi, eu şi el. Tu şi cu mine. Regizori, actori, scenarişti ai unui film jucat cu dragoste, cel puţin dintr-o parte.. Film jucat în atât de multe decoruri. S-a terminat. "this is the end, you know, lady the planş we had went all wrong, we ain't nothing but shouts and fight and tears..." e ok.
The end.