Întunericul care te înconjoară îţi adânceşte
sentimentul de singurătate... E trecut de miezul nopţii, iar ceasul
ticăie pe fundalul gândurilor tale, sâcâitor, persistent.
Încet, foarte încet, întunericul se dizolvă în umbre, iar în spatele geamului firicele de soare se îngrămădesc să ajungă deasupra liniei orizontului.
Cerul se schimbă, din negru în gri, contopindu-se cu lumina galben roşiatică a răsăritului. Rămăşiţe purtate de vânt ale norilor se întind dinspre acel punct înspre largul cerului. Devine roz, apoi în timp ce priveşti pierdută şi visătoare, prima rază adevărată de soare sclipindu-ţi în ochi, iar singurătatea nu mai e acolo. Liniştea şi fericirea îţi invadează sufletul, zâmbetul îţi înfloreşte pe buze. Noaptea rece şi pustie a plecat, luând cu ea grijile tale. E o nouă zi, un nou răsărit, un nou inceput al poveştii tale, a poveştii noastre.
Încet, foarte încet, întunericul se dizolvă în umbre, iar în spatele geamului firicele de soare se îngrămădesc să ajungă deasupra liniei orizontului.
Cerul se schimbă, din negru în gri, contopindu-se cu lumina galben roşiatică a răsăritului. Rămăşiţe purtate de vânt ale norilor se întind dinspre acel punct înspre largul cerului. Devine roz, apoi în timp ce priveşti pierdută şi visătoare, prima rază adevărată de soare sclipindu-ţi în ochi, iar singurătatea nu mai e acolo. Liniştea şi fericirea îţi invadează sufletul, zâmbetul îţi înfloreşte pe buze. Noaptea rece şi pustie a plecat, luând cu ea grijile tale. E o nouă zi, un nou răsărit, un nou inceput al poveştii tale, a poveştii noastre.
