Unele cuvinte..

Îneacă-le în lacrimi.. Acele cuvinte care mereu îţi joacă în cap dar niciodată nu trec de graniţa buzelor, nu primesc formă şi sunet, în schimb cutreieră în mintea ta şi în sufletul tău, scormonind răni vechi. Lasă-le să-ţi moară pe obraji îmbibate în lacrimi sărate şi fierbinţi. Nu le poti spune, căci ţi-e frică, dar nu le poţi nici uita, căci te doare.. Cui să spui, când ele refuză să se modeleze în vreun sunet sau o literă pe caietul gol? Te ruinează atunci când totul pare la picioarele tale..
Just drown those fucking words in tears..

 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

Simt că... în sfâşit, lucrurile se întorc la normal.. Bineînţeles că normalul meu se deosebeşte de normalul altora, dar nu contează. În sfârşit mă simt bine, şi încep să cred că, în curând, voi reuşi să mă adun complet, să regăsesc şi să repar fiecare lucru pe care l-am pierdut sau stricat într-un fel sau altul..
E ciudat poate cum, odată cu toamna, când toate se întunecă şi multe pier, fericirea mea renaşte din cenuşă. E adevărat că niciodată nu mi-au prea plăcut zilele de vară, iar zilele înnorate mi se par liniştite, uneori perfecte, chiar dacă uneori tânjesc după culoare. Dar până la urmă, culorile sunt în ochii celui care priveşte, iar acum, lumea chiar îmi apare într-o mie de culori.
Lacrimile nu îmi mai ţin companie înainte să mă cufund în vise, şi deseori adorm zâmbind fericită,

visând ambiguităţi, trezindu-mă greoi, dar cu un scop, cu o certitudine că nu e totul pierdut.

Rănile se închid, iar cel mai important lucru.. nu mai dor.. doar câte o adiere pală a vreunei amintiri mai zgârie câteodată giulgiul subţire al uitării cu care m-am încăpăţânat să acopăr tot ce era urât, dar se pierde la fel de uşor ca un fulg în bătaia vântului. Cicatricele.. vor rămâne. Le voi privi uneori şi îmi voi aminti că la un moment dat, chiar mă durea, tare. Ştiu că nu voi uita, dar cu siguranţă voi ierta, asta dacă nu cumva am făcut-o deja.

Vina e cu siguranţă şi a mea. Iar el, acelaşi el de atât de multă vreme, e din nou aici. Nu mai accept critici. E ceea ce vreau şi ceea ce cu certitudine simt. Sunt fericită, şi îmi place aşa. Iubesc să zâmbesc, din inimă, să râd, să mă prostesc, şi să nu îmi mai pese de părerile nefondate ale altora. Eu mă cunosc, iar el de asemenea, ştie ce gândesc mai bine ca oricare altul. Şi deşi am avut atât de multe probleme, îl iubesc, şi ştiu că timpul şi răbdarea le vor rezolva, dar mai ales străduinţele noastre puse împreună vor fi cele care vor învinge distanţa.

Îi mulţumesc că mereu mă ajută să mă regăsesc. Îi mulţumesc pentru tot.

 

 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

You've got to live this life you're given like

3 Doors Down - It's the only one you've got

 

 

 

 

 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

Ganduri.

Întuneric. Şi sunete. Picături grele şi reci de apă se lovesc de geam, lăsând dâre luminate de felinarul cu raze galbene. Ea stă singură, ghemuiţă sub plapumă, tremurând uşor, ignorând usturimea, durerea, lacrimile.. În spatele privirii pierdute printre picurii de apă, în mintea ei, se certa cu ea însăşi.

"Ah, plouă în sfârşit.."

"Şi ce...? E ploaie, apă.. Nu înseamnă nimic."

"Cândva însemna!"

"Mda, cândva.."

Ghemuindu-se mai tare, oftează..

Mintea îi zboară la o amintire veche, şi atât de dragă..  

"Dacă ar putea spăla durerea, amintirile..". 

Copila e singură. Telefonul e lângă ea, mut. El nu mai sună. Inima îi zvâcneşte dureros, golul din ea creşte, o sfâşie. 

"Of.. dar mă doare!"

. Mereu o doare. Ploaia.. e rece, nemiloasă, tăioasă.. Nu îşi mai întinde braţele în jurul ei pentru a şterge lacrimile fierbinţi cu răcoarea vie a stropilor. 

E mult trecut de miezul nopţii, iar ea stă sub plapumă, ascultând ploaia, ascunzându-se în interiorul minţii ei, într-o lume pe care doar ea o ştie, doar ea o înţelege.. 

O lume din cuvinte, gânduri..

 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

Departe.

Amorţeşte. Degetele îi sunt atât de reci încât nici nu le mai simte. Le mişcă uşor şi doar o fină senzaţie înţepătoare îi străbate pielea. Lacrimile deja s-au uscat pe obraji, iar încheietura ei pulsează ritmic.
Tot corpul îi e încordat, fiori reci i se preling pe spate, făcând-o să se cutremure în timp ce golul săpa mai adânc înăuntrul ei, mai dureros, crescând şi ucigând ce a mai rămas în ea.
Loveşte-o. Nu mai simte. Răneşte-o din nou, nu mai plânge.

Noaptea e rece, goală, la fel ca inima şi mintea ei. Stelele veghează deasupra siluetei strâns ghemuite în răcoarea întunericului. Ochii umezi, posedând o expresie îngheţată, scurtează orizontul negru.
Corpul e aici, sufletul departe. Zboară, caută, plânge, se zvârcoleşte neputincios, căzând în propria sudoare duhnind a eşec şi dezamăgire. Întinde braţele spre răsăritul ademenitor şi mincinos, sperând la căldură, visând la culoare şi viaţă, îmbrăţişând iluzia dulce a unei zile toride, simţind cum devine doar o adiere îngheţată, mohorâtă, ştearsă.
Fluturându-şi aripile sfâşiate, picurând lacrimi sărate, zboară ameţit mai departe, căutând fericirea, plutind în agonie spre un loc mai viu.
Ea nu mai suferă, căci sufletul nu îi mai aparţine. E o păpuşă, jucând după un scenariu morbid, un personaj mort.

 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326

Stele..

În seara aceasta număr stele cu ochii închiși.
Le ating, le culeg în mâna-mi înghețată, le strivesc în pumnul strâns apoi suflu praf de stele în aerul curat al nopții de septembrie. Le arunc înapoi pe pânza neagră a cerului, închid ochii și le mai număr o dată. Ajung la infinit, mă speri, mă pierd. Deschid încet ochii, dar oh! mai bine nu o făceam. Miliarde de stele veghează asupra unui Univers gol, care a uitat, a uitat fericirea, dragostea. O lume goală moare sub strălucirea miilor de suflete ce ne controlează visele. Ne-am obișnuit să trăim în același cimitir, veșnic mohorât, pustiit de viață și culoare. Nu știm decât să umplem aerul pe care îl respirăm cu otrava dezamăgirilor proprii.

Dar uit, tac, plâng. Și număr. Iar iubindu-te pe tine e ca și când aș număra stele cu ochii închiși.

 

 https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326