Amintire

E noapte, vorbim la telefon de ceva timp. Ne prostim şi râdem unul de altul. Ne hlizim pe înfundate, să nu se audă prea tare. E trecut de miezul nopţii.
- Te iubesc! spun eu dulce.
- Eu o iubesc pe D. răspunde el pe un ton ironic, cu intenţia de a mă enerva.
- Ceeee?!? izbucnesc eu într-o criză de gelozie uşor forţată, cu un hohot de râs aşteptând să iasă.
- O iubesc pe D. Du-te, spune el pe acelaşi ton. Mă gândesc că dacă aş fi lângă el l-aş trage de păr probabil, apoi l-aş săruta.
- Unde să mă duc?? întreb exasperată.
- Unde vrei, răspunde sec.
- Bine... Bine! Bine. Mă duc la... Mă duc la... ... Mă duc la R, răspund deja enervată.
- Bine, du-te la R.
Tăcem amândoi. Mult timp. Simt că pe tine te paşte râsul, şi nu o să mai rezişti mult. La fel şi pe mine, dar mă abţin cum pot şi nu scot nici un sunet, până când...
Eu - Te urăsc! El - Te iubesc!
Exact în acelaşi timp. Ca de obicei, nu mă mai miră situaţiile astea, chiar dacă mă fac să zâmbesc şi îmi bată inima mai tare.
- Of! Te iubesc! spun eu şi începem să râdem.


https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326