Mă plimb pe o câmpie întinsă, afară e întuneric, dar verdele ierbii e strălucitor, viu, ca în miezul zilei. Ştiu că ceva nu e în regulă, dar totul e mult prea ireal ca sa mă pot opri să mă gândesc la ce e greşit în lumea în care păşesc...Un zgomot puternic, enervant, îmi sparge timpanul; e prea brusc şi tresar speriată, un fior străbătându-mi tot corpul. Caut cu privirea acel verde radiant, sau macar întunericul ce mă înconjura, dar, încet desluşesc doar formele întunecate ale mobilierului din camera mea. O secundă mai târziu îmi dau seama că am visat, e dimineaţă, iar ceasul deşteptator urlă pe noptieră. Întind mâna şi apăs cu greu butonul "snooze" al acestui radio-ceas antic, lipit cu bandă izolatoare galbenă şi vreo 3 fire pe afară.
Mai am 10 minute de visat la lumea mea ireală, dar trec atât de repede încât par că nici nu au fost. Mă ridic din pat, mă aşez pe margine şi mă gândesc.. "ce am de făcut?", "unde e tricoul ăla..?".. Mai durează un minut până mă ridic în picioare, mă împleticesc până la baie. Îmi clătesc ochii cu apă rece, spăl mintea de ultimele imagini, şterse ale visului meu fantastic cu iarbă strălucitoare în miez de noapte.
Mă îmbrac, îmi pregătesc cărţile pentru ziua de azi, le arunc în geanta de poştaş, scotocesc prin hârtii şi haine după mp3, găsesc o cască, trag de ea, şi prind mp3-ul fine zbor. Încerc sa-l pornesc, dar ecranul asta stupid nu vrea sa se lumineze.. Bateria e moartă. Îl arunc pe birou, dezamăgită. Nu o sa pot asculta lălăielile mele de copil aproape emo, iar asta ... :-w
Cobor scările, trântesc geanta lângă uşă, îmi piaptăn părul, îmi salut părinţii şi ies din casă cu mâinile în buzunare. Arunc o privire înspre cerul palid, soarele nu se vede de dealuri, nori uşori acoperă un albastru rozaliu, apoi mă întorc, privesc în pământ, lovind uşor frunzele.. E luni, o nouă zi de şcoală.. Iar eu, ieri alergam prin ploaie...
https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326
dragut , like <3
RăspundețiȘtergere