Zilele
trec. De la acea seară albă de decembrie când ştiam sigur că voi găsi
"ceva"-ul meu, au trecut 2 luni. Crăciunul şi Anul Nou au împodobit din
nou aerul cu parfumurile şi culorile iernii, atât de dragi, de speciale
şi unice pentru fiecare dintre noi.
Nu aş fi vrut că monotonia să pună din nou vălul ei prăfuit asupra zilelor de după vacanţă.. Însă mai e ceva.. Ies din cochilie.. Ies din lumea mea în care verdele ierbii e fundalul gândurilor, iar culorile curcubetlui pictează poveşti şi sentimente felurite, las toată culoarea din mintea mea să îmi invadeze privirea, şi pândesc timid la peisajele ce se întind acum în faţa mea, la figurile oamenilor, la sunetele din jur.. Cum se întâmplă toate aceste lucruri noi, nu îmi pot explica.. Din acea formă transparentă din banca a doua, devin din ce în ce mai plină de viaţa, radiind tot mai multă încredere. Poate mulţi se întreabă de ce?, dar nimeni nu îşi exprimă nedumerirea cu glas tare. Mă transform din omidă, într-un fluture, îmi întind aripile colorate şi amorţite în această lume nouă. Mă înalţ şi ridic ochii din pământ, zi după zi, tot mai sus. Îmi descopăr zâmbetul şi îmi ascult surâsul şi chicotelile cu o uimire necontenită. Unde s-a ascuns copila asta? Privesc în oglindă ochii verzi şi vii, cu o sclipire în ei, acel ceva nou, care iese la suprafaţă, bucurându-se de lumina soarelui.
Acum sunt sigură. Acel lucru se întâmplă.
https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326
Nu aş fi vrut că monotonia să pună din nou vălul ei prăfuit asupra zilelor de după vacanţă.. Însă mai e ceva.. Ies din cochilie.. Ies din lumea mea în care verdele ierbii e fundalul gândurilor, iar culorile curcubetlui pictează poveşti şi sentimente felurite, las toată culoarea din mintea mea să îmi invadeze privirea, şi pândesc timid la peisajele ce se întind acum în faţa mea, la figurile oamenilor, la sunetele din jur.. Cum se întâmplă toate aceste lucruri noi, nu îmi pot explica.. Din acea formă transparentă din banca a doua, devin din ce în ce mai plină de viaţa, radiind tot mai multă încredere. Poate mulţi se întreabă de ce?, dar nimeni nu îşi exprimă nedumerirea cu glas tare. Mă transform din omidă, într-un fluture, îmi întind aripile colorate şi amorţite în această lume nouă. Mă înalţ şi ridic ochii din pământ, zi după zi, tot mai sus. Îmi descopăr zâmbetul şi îmi ascult surâsul şi chicotelile cu o uimire necontenită. Unde s-a ascuns copila asta? Privesc în oglindă ochii verzi şi vii, cu o sclipire în ei, acel ceva nou, care iese la suprafaţă, bucurându-se de lumina soarelui.
Acum sunt sigură. Acel lucru se întâmplă.
https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu