Sunetul
de material rupt umple locul, silueta copilei transformându-se într-o
grămăjoară roşie întunecată, şuviţele murdare şi pline de vreascuri şi
frunze uscate, sunt răsfirate în jurul ei, înnegrindu-se de la noroiul ud.
Cu braţele tremurânde, şovăie în timp ce se ridică. Fără a arunca o privire asupra ei, rochia odată de un stacojiu delicat, este acum sfâşiată, picurând apa jegoasă pe picioarele pline de răni şi zgârieturi adânci, stropii amestecându-se cu cei de sânge, o ia din nou la goană, mai precipitat, lovindu-se de trunchiurile copacilor, împiedicându-se la tot pasul.
În urma ei, forma întunecată atingea toate locurile pe care fata le-a atins, inspirând mirosul panicii, al transpiraţiei şi al sângelu, lăsând în urmă duhoarea nopţii moarte, într-o ceaţă densă şi neagră.
Strigătul oribil ieşit din gâtlejul copilului despică întunericul. În mijlocul iazului luminat de o strălucire imposibilă, plutea fotografia din odaia de sus. De pe margine, cu gleznele îngropate în nămol, copila priveşte cum câteva picături de aer ies la suprafaţă, stropind poza care începe să se scufunde.
În jurul ei, totul era negru, Umbra învăluind copacii, pădurea.. Totul era mut.
Deodată, copila se lasă în genunchi, aruncându-se după poza care deja strălucea sinistru sub câţiva centimetri de apă verzuie.
Îndată ce părul fetei atinge oglinda apei, alte bule ies la suprafaţă, învolburându-se, tulburându-se, înghiţind corpul fetiţei care se scufundă în adâncuri, cu mâinile apucând în zadar, degetele încleştându-se în gol, cu ochii albaştrii ca cerul luminând ca două cristale, şi buzele larg deschise, transformând ultima suflare într-un norişor de aer.
Părul auriu mai străluceşte o fata, înainte ca trupul fetiţei să fie devorat de întuneric.
https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326
Cu braţele tremurânde, şovăie în timp ce se ridică. Fără a arunca o privire asupra ei, rochia odată de un stacojiu delicat, este acum sfâşiată, picurând apa jegoasă pe picioarele pline de răni şi zgârieturi adânci, stropii amestecându-se cu cei de sânge, o ia din nou la goană, mai precipitat, lovindu-se de trunchiurile copacilor, împiedicându-se la tot pasul.
În urma ei, forma întunecată atingea toate locurile pe care fata le-a atins, inspirând mirosul panicii, al transpiraţiei şi al sângelu, lăsând în urmă duhoarea nopţii moarte, într-o ceaţă densă şi neagră.
Strigătul oribil ieşit din gâtlejul copilului despică întunericul. În mijlocul iazului luminat de o strălucire imposibilă, plutea fotografia din odaia de sus. De pe margine, cu gleznele îngropate în nămol, copila priveşte cum câteva picături de aer ies la suprafaţă, stropind poza care începe să se scufunde.
În jurul ei, totul era negru, Umbra învăluind copacii, pădurea.. Totul era mut.
Deodată, copila se lasă în genunchi, aruncându-se după poza care deja strălucea sinistru sub câţiva centimetri de apă verzuie.
Îndată ce părul fetei atinge oglinda apei, alte bule ies la suprafaţă, învolburându-se, tulburându-se, înghiţind corpul fetiţei care se scufundă în adâncuri, cu mâinile apucând în zadar, degetele încleştându-se în gol, cu ochii albaştrii ca cerul luminând ca două cristale, şi buzele larg deschise, transformând ultima suflare într-un norişor de aer.
Părul auriu mai străluceşte o fata, înainte ca trupul fetiţei să fie devorat de întuneric.
https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu