Păşesc pe strada pustie, aş vrea să pot opri sunetele din jurul meu, să îmi umplu capul de muzică, dar... Frunzele uscate se sfarmă sub picioarele mele. Mi se umple inima de un soi de furie şi lovesc în frunze, se ridică în jurul meu, apoi cad din nou în jurul meu.
Mi-e somn şi nu am chef de şcoală, nu vreau să-mi văd colegii prostindu-se, râzând, făcând haz de profesorii slabi sau tăcând mâlc în faţa celor severi. Nu vreau să le aud certurile pline de fiţe sau iubirea prefăcută când intră în clasă şi "iiiiii" şi sar unul în braţele altora.
Dar trebuie, nici nu aş avea altceva să fac. Ajung pierdută în clasă, îmi pun geanta pe bancă şi mă aşez. Soarele îmi bate în ochi, îmi fac umbră cu mâna şi mă uit înspre geam. Nu e nimeni pe-acolo să tragă perdeaua, aşa că mă ridic fără chef şi o aranjez.
Mă întorc la locul meu, îmi pun capul pe bancă şi visez... plutesc pe câmpie, prin nori şi soare, ploaie şi vânt, curcubee boltesc cerul lumii mele. Acolo ştiu că eram fericită.
Brusc, se face linişte în jurul meu şi mă gândesc... De ce s-a oprit ploaia? Dar apoi îmi amintesc că nu sunt pe câmpia aceea unde mi-am găsit pacea, sunt în clasă, gălăgia erau colegii, iar motivul încetării ei, eşti intrarea profesoarei de franceză.
Cuvintele oricum ar zbura în jurul meu fără ţintă aşa că încerc să stau cu ochii deschişi şi mă prefac că sunt atentă. Mintea îmi zboară aiurea.
https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326
Mi-e somn şi nu am chef de şcoală, nu vreau să-mi văd colegii prostindu-se, râzând, făcând haz de profesorii slabi sau tăcând mâlc în faţa celor severi. Nu vreau să le aud certurile pline de fiţe sau iubirea prefăcută când intră în clasă şi "iiiiii" şi sar unul în braţele altora.
Dar trebuie, nici nu aş avea altceva să fac. Ajung pierdută în clasă, îmi pun geanta pe bancă şi mă aşez. Soarele îmi bate în ochi, îmi fac umbră cu mâna şi mă uit înspre geam. Nu e nimeni pe-acolo să tragă perdeaua, aşa că mă ridic fără chef şi o aranjez.
Mă întorc la locul meu, îmi pun capul pe bancă şi visez... plutesc pe câmpie, prin nori şi soare, ploaie şi vânt, curcubee boltesc cerul lumii mele. Acolo ştiu că eram fericită.
Brusc, se face linişte în jurul meu şi mă gândesc... De ce s-a oprit ploaia? Dar apoi îmi amintesc că nu sunt pe câmpia aceea unde mi-am găsit pacea, sunt în clasă, gălăgia erau colegii, iar motivul încetării ei, eşti intrarea profesoarei de franceză.
Cuvintele oricum ar zbura în jurul meu fără ţintă aşa că încerc să stau cu ochii deschişi şi mă prefac că sunt atentă. Mintea îmi zboară aiurea.
https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326
"Mi-e somn şi nu am chef de şcoală, nu vreau să-mi văd colegii prostindu-se, râzând, făcând haz de profesorii slabi sau tăcând mâlc în faţa celor severi. Nu vreau să le aud certurile pline de fiţe sau iubirea prefăcută când intră în clasă şi "iiiiii" şi sar unul în braţele altora."...e cea mai profunda pentru ca e si prezentul meu.
RăspundețiȘtergereDar cate mai sunt de spus!:-j
:-<...
Nu e cea mai profunda neaparat.. e cea in care se regasesc foarte multi in ziua de azi.
Ștergere