Privesc
peisajul aproape întunecat prin lumina caldă a apusului, raze blânde de
soare mângâie suprafaţa lină a apei, iar o adiere uşoară de aer
parfumat de primăvară alintă firele lungi de iarbă, invitându-le la un
dans tainic, un vals al nopţii limpezi.
Aceeaşi adiere străbate oglinda lacului, stârnind valuri mici, făcând cerul rozaliu să tremure, odată cu crengile copacilor aplecaţi peste mal. Privesc într-o oglindă, în care reflexia e atât de asemănătoare şi totuşi atât de diferită de ce ar trebui să exprime.
Umbra mea păşeşte alături de mine, la graniţa lacului cu pământul, întinzându-se şi unduindu-se graţios.
Aceeaşi adiere străbate oglinda lacului, stârnind valuri mici, făcând cerul rozaliu să tremure, odată cu crengile copacilor aplecaţi peste mal. Privesc într-o oglindă, în care reflexia e atât de asemănătoare şi totuşi atât de diferită de ce ar trebui să exprime.
Umbra mea păşeşte alături de mine, la graniţa lacului cu pământul, întinzându-se şi unduindu-se graţios.
Acele bărci par a pluti pe acest lac de-o veşnicie, purtând în larg
sufletele celor trişti, sau chicotele fericite ale unor îndrăgostiţi,
care ţinându-se de mână au păşit într-una din bărci, au vâslit până în
larg, unde s-au lăsat furaţi de peisajul dublat al malului, al păsărilor
şi al norilor, ridicând la cer zâmbete, fericire şi iubire, scufundând
în adâncuri toată ura, gelozia şi tristeţea dintre ei.Dar eu, eu de ce am venit aici? Nu sunt tristă, dar nici fericită. Nu am ce ridica la cer, dar nici ce să scufund. Aşa că, la dracu! vâslesc până în mijlocul lacului şi mă opresc acolo, contemplând cercurile din jurul bărci, care se destramă până nu mai rămâne decât o unduire slabă, imperceptibilă, privind aceeaşi oglindă pe care alţii au privit-o înaintea mea, în această lumina care seamănă cu o umbră, în strălucirea fadă şi tremurândă a razelor de soare pe apă, simţind vântul, ascultând clipocitul vesel şi ciripitul păsărilor ce vestesc noaptea.
Plutesc, atât în barca mea, cu trupul, cât şi cu mintea, departe, foarte departe, poate mult mai departe decât ar trebui.
Şi e atât de bine, iar nepăsarea asta e aproape uşoară.
Păcat că totul e doar un vis, clipocitul apei sunt doar stropii reci de ploaie, lumina difuză, becul din faţa geamului meu, iar căldura vine de la pătura bine strânsă în jurul siluetei ghemuite a unei copile care continuă să viseze.
https://www.facebook.com/pages/Cuvinte-simple/294095167376326
frumos<3
RăspundețiȘtergere